Dezastrul administrativ al Capitalei, și mai cu seamă al Sectorului 1, nu mai merită detaliat. De la proiecte majore de infrastructură blocate, la falimentarea constructorilor, de la gropi și probleme de termoficare până la șobolani, țânțari, căpușe și munți de gunoaie. Nu îmi amintesc vreodată ca Bucureștiul sau Sectorul 1 să se fi degradat în asemenea hal la nici un an de la alegerea unei noi administrații. Dezolant deznodământ.

Totuși, ceea ce surprinde în sectorul odinioară cunoscut drept „Capitala Capitalei” este combinația de incompetență, impostură și demență instituționale. Toate la adăpostul unei impunități ce sfidează nu doar regulile democratice, dar și pe fiecare dintre noi. Revolta locuitorilor se discută în piețe sau în autobuze, la scările de bloc sau la porțile caselor, însă aceștia văd că nicio ilegalitate nu este investigată. Ca într-o piesă absurdă, dreptatea a murit.

Presa a relatat despre atribuirea abuzivă a contractului suplimentar de curățenie, despre imaginile ce indică fraudarea alegerilor, despre blocarea investițiilor și a actelor administrative. Degeaba! Bebelușul alb știe că nu i se poate întâmpla nimic, iar tinerii frumoși și liberi sunt probabil la Vamă sau pe trotinete, nu în Piața Victoriei, pentru a susține cu lanternele telefoanelor „statul de drept”, mai batjocorit astăzi decât oricând. Astăzi, corupția nu mai ucide.

Văzând toate astea, eram gata să dau mărturie că democrația a apus. Până în această dimineață. Când am văzut o speranță. O rază plăpândă încă, dar care prin implicarea noastră va  crește. Aflându-mă în cartierul Bucureștii noi, la Piața Pajura mai precis, am întâlnit pe Alexandru Petrescu, singurul om politic ce și-a asumat o luptă aparent fără sorți de izbândă. Alături de câțiva voluntari de toate vârstele și de senatorul Radu Oprea, domnul Petrescu strânge semnături pentru demiterea primarului Armand. Consecvent și cu răbdare. Ca în proverbul chinezesc, ce spune că un drum de 1000 de mile începe cu un pas. Astăzi, acțiunea pe care am văzut-o mi-a deschis ochii și m-a încurajat: pare a fi acel prim pas. Pasul care dă ultima șansă la demnitate și la dreptate bucureștenilor din sectorul 1.

Deși după completarea tuturor listelor necesare pentru declanșarea referendumului de demitere, sistemul ticălos care susține această catastrofă administrativă se va mobiliza pentru a bloca deznodământul atât de firesc și necesar, măcar se va vedea că românii nu mai acceptă orice abuz cu capul plecat.

Poate fi o șansă a renașterii civismului autentic. Probabil pentru prima dată în 30 de ani. Astăzi, am reîncepu să cred că se poate! Nu va fi ușor, dar merită! Pentru toate astea, am semnat astăzi pe lista domnului Alexandru Petrescu.