Dispariția lui Mircea Lucescu, la vârsta de 80 de ani, pe 7 aprilie 2026, a lăsat un gol uriaș în lumea fotbalului. Un nume uriaș, o carieră impresionantă, dar și o poveste de viață care, în ultimele zile, a fost marcată de speranță… și de un final neașteptat.

Fiul său, Razvan Lucescu, a rememorat ultima conversație pe care au avut-o, un moment care astăzi capătă o încărcătură emoțională aparte. Totul s-a întâmplat cu doar o zi înainte de tragedie.

„Joi seara (nr. a vorbit ultima oară cu Mircea Lucescu). Vineri a avut infarctul, joi seara am fost pe video, pe WhatsApp. Vineri, după infarct, două, trei secunde, mi-a pus Matei, fiul meu, telefonul cu el, pe WhatsApp. Era foarte obosit, ne-am salutat. Joi seara am vorbit puțin mai mult. (Cum îl simțeai?) Mi-a zis că urmează să plece a doua zi acasă: „Voi fi bine, merg acasă. O să încep să ies la plimbare, voi veni la finală””, a povestit Răzvan Lucescu, pentru Prosport.ro.

Optimismul lui Mircea Lucescu a fost, până în ultimul moment, de neclintit. Deși problemele de sănătate își făceau simțită prezența, legendarul antrenor continua să creadă că va reveni rapid la viața sa obișnuită… chiar și pe stadion.

În ciuda situației delicate, Razvan Lucescu nu a încercat să îi schimbe cursul.

„(Ai încercat, în ultima perioadă, să îi sugerezi să o lase mai moale, să renunțe?) Nu am încercat. Nu era nimic de încercat. Era viața lui, cum și eu o am pe a mea. Nu a încercat niciodată să mă convingă, mereu am știut să ne respectăm dorințele.

Când pierdea un meci, nu avea nici cea mai mică dorință să stea de vorbă cu cineva. La fel și eu, mă izolam foarte tare. Eram cu gândurile mele, nici măcar cu el. Înțelegea foarte bine asta, așa am fost amândoi. L-am înțeles perfect. Asta își dorea, am înțeles că nu puteam să îi schimb ideea.”, a povestit Răzvan Lucescu, pentru aceeași sursă.

Relația dintre cei doi a fost construită pe respect și înțelegere, chiar și în momentele dificile. Însă, dincolo de această armonie, rămâne o întrebare dureroasă: cât de conștient era marele antrenor de starea sa?

„(Realiza că era vulnerabil din punct de vedere al sănătății?) Să fiu sincer, nu cred că a acceptat vreodată cu adevărat că era bolnav. Indiferent de situațiile prin care a trecut în ultima parte, situații venite pe fond de mare stres.

Nu cred că a acceptat. Știind că nu e ok, vorbind cu el, mă liniștea. Îmi spunea: „Nu am nimic, nu asculta pe nimeni, eu mă simt bine”. Asta m-a și păcălit. De asta nu am mai venit la București, nu l-am mai văzut. Doar la telefon.”

„(Ai acest regret?) Îmi pare rău, mă gândesc că am fi putut, măcar în ultimul moment, să fim lângă el. Să mai fi discutat cu el, să fi vorbit. Dar, nu pot spune că îmi reproșez. Știu foarte bine că și el a considerat ca e bine ca eu să stau aici, să îmi văd de treaba mea’”, a încheiat Răzvan Lucescu.