Mama premierului Ilie Bolojan locuiește și astăzi în casa din satul Birtin, comuna Vadu Crișului, la aproximativ 60 de kilometri de Oradea. La 87 de ani, Floarea Bolojan duce o viață simplă, împărțită între gospodărie, amintiri și telefoanele zilnice cu fiul ei, care a ajuns în prezent în fruntea Guvernului.

Într-un interviu acordat publicației Libertatea, femeia vorbește cu emoție despre copilăria premierului, despre viața grea de la țară, dar și despre felul în care îl vede astăzi: un om muncitor, bun și, poate, prea blând pentru lumea dură a politicii.

Floarea Bolojan își amintește că actualul premier a fost un copil foarte cuminte, diferit de fratele său mai mare.

„Îi diferență între băieți. Că ăla e cu 14 ani mai mare ca el. Eu n-am vrut să rămâie primul băiat singur. Că eu am fost singură și știu ce înseamnă singurătate. Ești fiul ploii. Primul seamănă cu tată-său, mai nervos și harnic de rupe. Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tatăl meu. Tatăl meu a fost un om bun, așa ca el. El, de micuț, n-o înjurat, n-o știut ce înseamnă să înjuri, sub nici o formă. Nici în ziua de astăzi nu știe. Nu bea, nu fumează. Nici ălalaltul”.

În satul Birtin, unde trăiesc aproximativ 300 de locuitori, femeia spune că viața este liniștită, iar excesele sunt rare. „lumea ține băutură în casă, dar bețivi n-am avut decât vreo doi-trei, care au și murit, i-a luat naiba de mult”.

În familie, povestea nașterii lui Ilie Bolojan este legată și de o tragedie. Floarea Bolojan spune că a mai avut un copil care a murit foarte mic, iar această pierdere a marcat profund familia.

„Am mai avut un băiat după primul. Și-o murit, la 9 luni și 3 zile. Nu se știe de ce-o murit, o făcut temperatură, o vărsat. Atuncea nu erau injecții cum îs amu la copii. S-o născut la patru kilograme și-o sută. Și Ilie o avut tot atâta. Și m-am supărat, că am zis că poate o muri și aista. Primul o avut numa trei kile. Da-i bine, face 71 de ani, în iunie”.

Despre copilăria premierului, mama sa spune că a fost un copil liniștit și ascultător.

„De micuț, o fost atâta de cuminte, foarte cuminte, nu m-o supărat cu nimica. Stăteam acolo în casă, și-l lăsam descoperit, și dădea din picioare, și chioța (n.red. – a striga de bucurie), și-i plăcea, ca la copii. De micuț o vorbit, de la șapte luni. Vorbele nu le spunea corect, la vaci spunea «baci». Cu cocoșul avea de lucru, că era «căcuigu». Băiatul mai mare zice: «Mămică, hai să-l învățăm să vorbească nu cum vorbim noi aicea, să vorbească domnește». Dar tot le pocea vorbele, de numa, numa”.

Una dintre imaginile care i-au rămas cel mai clar întipărite în memorie este aceea în care fiul ei mergea cu animalele la pășune, dar nu fără o carte.

„O șăzut la vaci. Aveam și bivoli. Merea cu animalele pe câmp, aici, pe râturi (n.red. – pășune pe malul apei) la noi. Ședea cu ele. Nu-i era rușine să meargă la vaci. Merea cu cartea-n brâncă (n.red. – mână), cetea până-acolo, că bivolii mereau încet. Cu cartea. El orișiunde s-o dus cu cartea. Și-acuma, el are fel și fel de cărți, de istorie, de domnitori, de nu știu ce… Amu mai citește noaptea. Mă mai sună mai târziu: «Mămică, ce faci?». Eu: «Ce să fac? M-am culcat! Tu?», «Eu mai citesc puțin», «Da ce nu te culci, nu-ți ajunge toată ziua?»”.

Floarea Bolojan își amintește și momentul în care fiul ei a intrat în politică, alegând Partidul Național Liberal.

„Ilie s-o băgat de tânăr. S-o băgat în PNL, pentru că tata o ținut cu țărăniștii. Am avut neamuri care o fost cu liberalii. Astea erau partide mai bătrâne, vechi. Ilie s-o înscris în PNL că acolo i-o plăcut oamenii. Și când o fost prim-ministru, ioi, că am uitat cum îl cheamă, Tăriceanu, atunci l-au pus secretar general al Guvernului. Tăriceanu nouă atunci ne-o părut un om serios. Pe urmă, s-o prostit. O avut neveste. Și-o făcut și nuntă. Și Ilie o fost la nuntă… Acuma oamenii chiar se prostesc. Ce să-i faci…”.

Femeia spune că acceptă faptul că vremurile s-au schimbat și relațiile sunt astăzi diferite.

„Stau zece ani, se cunună, după aia, la un an, se divorțează. Nepotrivire de caracter. Da-n zece ani nu s-o potrivit?”.

Premierul este divorțat și are o nouă parteneră, Ioana, asistentă medicală. Mama lui îi spune acesteia noră, iar mamei ei îi spune cuscră.

Floarea Bolojan urmărește cu atenție viața politică și spune că inițial nu a vrut ca fiul ei să plece la București, însă ulterior l-a încurajat.

„E un băiat care nu mai are păreche, băiatul meu… Nu mai are păreche, așa un băiat bun. Nu-mi place de bucureșteni, în general, că dau în el ca-n sacul de box. Da nu merită, săracul! El o făcut Oradea Parisul României. Parisul României! Cred că și-acolo, la București, poate bate. Dar PSD-ul a tot votat contra lui, nu-l susține, ca să pice. Dacă pică, nu-i face mare rău, că vine acasă. Și scapă de stresul aista grozav”.

Ea își amintește și momentul în care fiul ei i-a cerut părerea înainte de a accepta funcții importante în Capitală.

„N-am vrut să meargă Ilie acolo (n.red. – la București) prima dată. Și dacă el tot o zis: «Mămică, ce zici, mă duc? Dacă te duc la București…». Mere beteșugul! Unde să mă duc eu la București, ce să fac eu la București? Că mor acolo, stând singură la bloc. Amu, l-am încurajat. I-am zis să meargă. «Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ului! Dacă ei vor să te dea afară, deie-te! Dar tu nu demisiona. Să vedem pe cine-or pune în locul tău și ce-or face după aceea!»”.

În opinia mamei sale, dacă premierul ar avea un defect, acela ar fi că este prea blând cu oamenii.

„E sufletist de nu se poate. Și nu poate fi rău cu aceia care-s răi cu el. Îi foarte puternic. Așa am fost și eu. Și i-am spus: «Vezi că te-ai născut dintr-un pământ puternic! Așa să fii!». Nu l-am menajat amu. Fă ce știi că trebuie făcut. Nu pentru noi, pentru oameni, pentru pensionari. Fă ce trebuie pentru țară. Că nu vezi ce se-ntâmplă în războaiele astea pe-acolo? Îi jale, vai și-amar de capul lor, oamenii”.