Este vorba de situația în care se găsesc sute de bucureșteni din zona Chitila Triaj, din Sectorul 1, acolo unde să trăiește ca în  Evul Mediu. Practic, acești locuitori din cea mai bogată administrație a Capitalei sunt uitați de primărie și izolați de civilizație.

„Evul Mediu suntem aici, vai de capul nostru. Chiar ei (primarii – n.r.) nu înțeleg nimic? Ei, dacă se văd acolo sus, se cred dumnezei?”, se întreabă, fără nicio speranță, o locuitoare de pe strada Câmpul cu Maci, din Sectorul 1.

Femeia duce, alături de alte câteva sute de vecini, o viață de calvar…

Oamenii de aici nu au apă curentă, apa din fântâni miroase a fecale și a motorină, nu au asfalt pe străzile care se inundă la orice ploaie, nu au gaze, nu există canalizare, iar transportul public nu ajunge acolo. Bătrâni, oameni bolnavi, copii – merg la școală, la cumpărturi, la slujbe, la doctor, pe jos, prin noroi, prin frig sau prin zăpadă. Sunt izolați și uitați de autoritățile din București, îndeosebi de Primăria Sectorului 1.

„Suntem ca niște animale. Nu mașină, nu canalizare, nimic”

Oamenii spun că nu mai vreo speranță că lucrurile se vor schimba la ei în cartier. De la primărie s-au tot perindat angajați, cu promisiuni, dar calvarul a rămas același.

„Avem rude undeva la țară, în vârful muntelui, și au canalizare, au gaze, au apă”

„Țin minte din 1955, de când eram copil, au vrut să pună piatră cubică aici, era bună (…) copiii merg la școală iarna și îi suflă vântul, și merg săracii pe jos până să ia mașina”, spune, resemnat, un locuitor din zonă.

Deși locuiesc în Sectorul 1, oamenii spun că la ei este mai rău ca la țară.

„Avem rude undeva la țară, în vârful muntelui, și au canalizare, au gaze, au apă. La noi…uitați condiții”.