O zi banală, o oră oarecare, Trattoria Aviatorilor, din zona de lux a Capitalei. La o masă, pe terasă, jurnalistul Costin Ștucan stătea singur, băgat în seamă doar de paparazzi. În fața lui se afla o pizza proaspătă, aburindă, cu marginile perfect rumenite și mozzarella topită care încă își păstra textura fluidă.

Pentru jurnalist, acest prânz nu era despre grabă, ci despre o scurtă pauză de la ritmul alert al redacției. Dar cum a început totul. Îmbrăcat casual și vizibil absorbit de gânduri, șeful de la iAMsport s-a așezat la o masă, pe terasă a comandat și a trecut direct la fapte. Costin Stucan a debutat prin a folosi furculița și cuțitul. Își tăia fiecare felie cu o precizie aproape chirurgicală, savurând contrastul dintre sosul acid de roșii și dulceața brânzei.

Nu butona telefonul, deși acesta era așezat in fața sa pe masă și nu privea în gol, întreaga sa atenție era canalizată pe farfurie. A lăsat tacâmurile jos și a început să se înfrupte băiețește, cu mâna, cum îi șade bine voinicului. Din când în când, cu o mișcare reflexă și plină de o eleganță discretă, lua un șervețel de pe masă și se ștergea delicat la gură.

Era un gest mărunt, repetitiv, care spărgea ritmul mesei și îi trăda respectul pentru etichetă, chiar și atunci când nu îl privea nimeni. Aproape fiecare mușcătură era urmată, ritualic, de o curățare minuțioasă, de parcă se pregătea în orice secundă să intre în direct la TV.

Practic, îmbucătură venea la pachet cu planificarea următorului episod pentru iAM Ștucan, unul dintre podcasturile de sport al momentului. Se gândea la modul în care va aborda viitorul invitat de marcă și la întrebările tăioase care aveau să scoată la iveală culisele neștiute ale fenomenului sportiv. Căci de Florin Prunea și Decebal Rădulescu s-a plictisit lumea.

Ștucan este adesea perceput în spațiul public drept un critic dur al sistemului sportiv autohton. Pentru unii critici sau fani este „pesimistul de serviciu” care scoate mereu în evidență problemele structurale – corupția din fotbal, lipsa de investiții sau incompetența federațiilor, în timp ce pentru publicul larg reprezintă o voce dispusă să pună întrebări incomode pe care alți moderatori le evită.

Îi mănâncă pe invitați, așa cum a făcut cu pizza. Când cu furculița și cuțitul, când cu mâna.